E ilogic si dureros de simplu, dar asa stau lucrurile.
Azi, adica ieri, 6 mai, mi-am scos firele de la prima mea operatie de chalazion. Urmeaza sa mai fac o... "jumatate" de operatie la acelasi ochi, caci a mai ramas ceva acolo... Nu a putut fi indepartat din prima, pentru a "conserva functiile pleoapei". Dupa aceea urmeaza al doilea ochi.
Am (avut?!) chalazion bilateral (intre timp a mai aparut si o oaresce fibroza pe langa) care a debutat, ca in toate cazurile, prin orjelet. Mai intai la ochiul stang, a doua zi si la ochiul drept. In afara de protuberanta specifica insotita de durere si temperatura locala ridicata nu am avut alte simptome (gen usturime, mancarimi, secretii, lacrimat excesiv), asa ca am stat linistita, gandindu-ma, ca toti din jurul meu, ca "e de la curent".
Asta se intampla intre Craciun si Anul Nou , adica acum mai bine de 4 luni. Am inceput sa ma nelinistesc cand dupa 7 - 10 zile noile "accesorii" de la ochi nu dadeau semne sa dispara. Ba, mai mult, le mergea din ce in ce mai bine! Din motive obiective, la vremea respectiva nu ma puteam trata decat cu remedii "babesti" - cataplasme de tot felul cu plante ca pelin, galbenele, etc. Spalat zilnic cu ceaiuri, aplicat comprese calde, cat suportam, pe langa cataplasmele aproape fierbinti! , dat cu unguent cu galbenele, cu propolis, cu arnica... Pus coada de lingura de lemn incinsa :D Nimic nu functiona. Dupa vreo 3 saptamani am inceput sa ma ingrijorez si sa intorc netu' cu fundul in sus, gasind diagnosticul... Am simtit ca asta e, m-am captusit cu doua chalazioane :( .
Am vazut si doi medici specialisti (un el si o ea) care m-au incurajat, spunandu-mi ce citeam si pe net, ca ar trebui sa incerc toate metodele pana sa ajung la operatie. Asa ca am trecut la remediile alopate. Si homeopate. Primeam retete cu titlul de "experiment", in sensul ca "incercam cu astea, daca nu merge vii si iti schimb reteta, bagam altceva...". Am ajuns de la un simplu Tobrex la tratamente combinate, adica antibiotice + corticosteroizi... Am luat, pe rand sau in combinatii, asa: Tobrex (unguent, colir), Tobradex (idem), Garasone, Colbiocin, Floxal, Flumetol S, Unguent cu Triamcinolon Acetonid, Betabioptal si inca vreo doua chestii care nu mai stiu cum se numesc.
In pauzele dintre tratamente luam granule homeopate (de fapt, asa am inceput dupa tratamentele naturiste care nu au dat roade) - mai intai Staphysagria vreo luna, apoi Silicea. Am facut si alte tratamente "alternative", si anume: cu carbune activat - se face un amestec din praf de carbune vegetal si amidon si se pune pe un prosop de hartie, se pune pe ochiul afectat si se acopera cu folie alimentara, pentru mentinerea umiditatii; cu sare Epsom (sau sare amara; comprese calde cu sare de-asta diluata in apa); am aplicat un remediu cu o ceapa mare taiata in doua, pusa la cuptor, apoi in fase sterile, puse jumatatile fiecare pe cate un ochi, pana se raceau. Si in fiecare zi masaj si comprese calde in continuare. Dar totul a fost in zadar.
Citeam pe forumuri cum unii faceau acelasi lucru si de la caldura fie drena "buboiul", fie se infecta si se spargea si scapau de problema, eventually. Bine, cazurile acestea erau foarte putine. Ca si cele care se rezolvau prin tratament. Dar toti erau dispusi sa incerce, numai sa nu ajunga "la cutit". Si eu, marturisesc, ii judecam un picut pe cei care renuntau si spuneau "Nu mai stati! Duceti-va la operatie! Nu e mare lucru."; ma gandeam ca sunt oameni comozi, care prefera metoda rapida, dar invaziva, ca asta e gandire comunista, sa iei masura cea mai radicala din prima, fara sa fi epuizat alternativele mai blande. Nu stiu de ce ma speria asa tare ideea de operatie. Poate pentru ca e la ochi, pe fata, asa aproape de constientul meu. Sau pentru ca sunt superficiala, genul "nu mi se poate intampla mie", eram sigura ca nu o sa imi faca probleme chestiile astea si or sa dispara de bunavoie si nesilite de bisturiu...
Aaanyway, nu mai stau acum sa caut motivele, ma uimeste doar cu cata disperare am cautat si aplicat zeci de tratamente!!! de toate felurile, mai aveam putin si ajungeam la ayurveda, acupunctura si alte alea. De fapt, cam atat a mai ramas. Ah, am uitat sa spun ca tot citind pe diverse forumuri am ajuns la concluzia ca orjeletele (urcioarele) imi aparusera din cauza imunitatii scazute si m-am mai indopat si cu niste chestii pentru imunitate + vitamine (in fine, nu e nimic rau in asta, decat niste timp pierdut), printre care un remediu chinezesc polivalent foarte recomandat in astfel de cazuri - Cordyceps ('iarna larva, vara planta', brrr!), Spektrum Imunactiv, etc. As fi mancat si.. alte alea numai sa nu ma operez :D Nu stiu de ce! Acum privind in urma, imi dau seama cat de stupida am fost, cat timp am dedicat tratamentelor in sine, cati bani si nervi consumati! Ca sa nu mai spunem ca nu am mai scos capu'n lume de atata vreme, m-am limitat la imprejurimi, m-am intalnit doar cu prietenii foarte apropiati, nu mi-am mai facut o poza! Cand toata situatia ar fi putut fi rezolvata in cateva minute, cu acelasi pret, mult mai devreme. Iar eu as fi castigat cateva luni in care sa ma bucur de mine, de oamenii din jurul meu, de tinerete, de cosmetice, de ce vad dimineata in oglinda.
In schimb, acum... E cam tarziu. Am ajuns la operatie din necesitatea de a vedea! Chistul de la ochiul drept (cel... "mic", cum imi place mie sa ii spun :D) ajunsese cam cat o boaba de mazare, iar cel de la stangul cam cat o aluna de padure. Cu coaja cu tot :D Deci de la jumatatea ochiului inspre coltul exterior practic ochiul era acoperit de chestia asta. Pentru mine coltul ochiului era un unghi mort, nu mai vedeam nimic. Inutil sa spun ca mi s-a deformat nu numai pielea care acopera formatiunea, dar si linia pleoapei, e coborata, asa. In fine, acum incepe sa isi revina, dar mi s-a spus ca nu o sa mai arate niciodata la fel... Mai mult decat atat, din cauza tratamentelor cu cortizon pe perioade mari o parte din muschi s-a fibrozat. Iar din cauza masajului excesiv si a presiunii cu obiecte calde, chalazionul s-a "aparat", dezvoltand niste aderente pentru care mi s-a facut biopsie :( Operatia mea a durat mai mult de o ora, cand ar fi trebuit sa dureze vreo 10 minute. Mi s-a injectat de 5 sau 6 ori anestezic, cand in mod normal se rezolva cu o singura doza. Au ramas o parte din aderente si urmeaza sa ma operez din nou, pentru un amarat de chalazion! Doua operatii! Cel de la ochiul drept este ceva mai micut, am mai spus, si se pare ca nu este asa de inchistat, cel mai probabil se va rezolva cu o singura interventie.
Si ar mai fi multe de povestit, am incercat sa sintetizez pe cat se poate. Deschid acest blog pentru cei care au patit-o, ca si mine, si care stau pe ganduri "to do or not to do (the surgery)? That is the question!". Nu stiu cata incredere le dau niste mesaje "azvarlite" fara prea multe explicatii gen "Opereaza-te, baaa!", de-asta sper sa fiu de ajutor cu detalii si incurajari si argumente pro-op! Sfatul meu este, v-ati dat seama, sa nu mai trageti de timp si sa va operati!!!
